Mimi Necula

Cristian Sima, un plastician cu o bogată experienţă artistică, absolvent de arte şi membru al Uniunii Artiştilor plastici din România, completează ideea căutării, lansată de colegele şi prietenele sale. Cristian Sima ne aduce, în acestă expoziţie pe de o parte picturi, ce fac parte din ciclul “Întâmplări adevărate”, în care personajele par în dialog cu sine, făcând abstracţie de noi cei care, intruziv, vrem parcă să intrăm în lumea lor şi să le descifrăm tainele. În completarea misterului vin şi “îngerii”, care se lasă captivi în ceramică, trădând interesul artistului pentru studiul nu doar al fizionomiei, ci şi al interioritatăţii personajelor, fiecare dintre ele asociate cu o anumita gamă de trăiri. În lucrările de grafică denumite inspirat “Baroc and roll” regăsim un artist minuţios dar mai mult decât atat, un împătimit al detaliului, cum de altfel sunt graficienii. Personajele sale, surprinse în cele mai variate ipostaze, sunt plasate în sfera oniricului şi se “joacă” nu doar într-un context ales de plastician, ci şi cu mintea noastră, forţându-ne să le gasim locul şi rostul într-o poveste ce ţine mai mult de imaginaţie şi de iraţional, altfel spus, de capacitatea artistică de a explora în imaginar, de suprarealism.

Mimi Necula – critic de artă şi realizator TVR


Ion Lazu

Cristian Sima, ajuns acum la deplina maturitate artistică, nu se dezminte în temeinicia abordărilor sale picturale, și ni se înfățișază, la această expoziție, al cărui aspect de sinteză nu putea să ne scape, anume cu lucrări care să-l reprezinte cu adevărat și să-l individualizeze printre confrații de breaslă.
Ne prezintă nu în primul rând pictură ca atare, ci mai ales grafică.
Și fapt este că în sine această alegere nu a dat greș, căci poate grafica lui Cristian Sima este cea care îl singularizează în breaslă. Grafica sa nefiind nicicum tărâmul unor jocuri și tatonări, ci dimpotrivă, o abordare mai strictă privind obiectul dintotdeauna al artei grafice: omul ca atare, insul generic, redus la esențe, înfățișat în contexte relevante – în cazul nostru, în raportare la celelalte arte primordiale: muzica mai ales !
A nu se uita acest aspect definitoriu: pictura lumii a început cu grafica, – nici nu se putea altfel ! – și așa se face că avem în patrimoniul cultural al lumii tot ce s-a mai păstrat din preistorie și din antichitatea clasică: contururi, siluete umane, atitudini definitorii – iar în privința asta grafica nici nu a progresat prea mult, de la origini și pînă astăzi, tocmai pentru că de la început a țintit să ne dea esențialul despre om…
Așa că, în grafică, părând că te întorci la originile artei, de fapt te afli în chiar miezul devenirii sale.
În cazul lui Cristian Sima, avem printre altele, memorabilul ciclu de grafică: Muzicanții, o suită întreagă: oameni și instrumente muzicale (tradiționale ori inventate, din spațiul carpatin ori de pretutindenea, în beneficiul ideii de Muzică!).
Or, ce vedem? (Dar s-ar putea să fim pe un traseu eronat, ceea ce însă în cazul de față mai puțin contează, câtă vreme noi dorim să punem în pagină o idee, probabil inevitabilă: că în prezența instrumentelor muzicale, insul interpret se despersonalizează, el transcende determinării sale individuale, devine mesagerul unei partituri care nu-i mai aparține, căreia de data asta el îi devine dependent…)
Rămâne în prim-plan numai Melodia, iar individualitățile se volatilizează: capetele muzicanților dispar, doar mâinile ocupă prim-planul, de-o expresivitate vecină cu adorația – ele au un ce fabulos, parcă din sfera magiei, și nu doar atât, ci se constituie în personajele principale, daterminante, iar prin contrast, picioarele (plasate la antipod, în sine profane, reprezentând alteritatea), noduroase cu deosebire, anti-muzicale prin excelență, etc., se sprijină parcă pe altceva decât solul profan și, în fapt nu fac decât să asigure un ritm al cântării…
Nu ne vom mai mira că instrumentele sugerează tendința de zbor, desprinderea de lumea reală, cum prea bine spunea criticul de artă Luiza Barcan într-o cronică recentă: „oniricul, fantasticul, dar și spiritul ludic”.
Ciclul Muzicanților , desfășurat pe orizontala peretelui, este întretăiat pe verticală de un altul, din cinci elemente, acesta reprezentat prin măști de argilă arsă – mi-am amintit de minunatele Târguri de ceramică Cocoșul de Horezu ! – în care primul element, cel de sus, este esențializat, liber de orice adaosuri ale civilizației, pentru ca următoarul și următoarele în jos să se încarce de ”câștiguri” ale perioadelor istorice, până a deveni supraîncărcate, năpădite de adaosuri din seria futilităților, care le copleșesc și le despersonalizează în ultimă instanță.
Poate că nici n-ar mai trebui altă lecție despre zădărnicia zădărniciilor privind sensul astei lumi.
Cristian Sima, din speța mai rară a oamenilor ce nu se grăbesc, nici nu supralicitează, artist prin har, sever cu sine, autoironic și onest, ne spune prin arta sa doar ceea ce e strict necesar ca să înțelegem „ce e rău și ce e bine”, vorba poetului național Eminescu, adus aici în discuție numai din nevoia de repere tutelare.
Felicitări, aplauze.
Și încredințarea că vom câștiga în lupta vieții și a artei numai ceea ce nu este de pierdut.

Ion Lazu – Scriitor


Cristian Sima, călătorie printr-un univers paralel

CRISTIAN SIMA, călătorie printr-un univers paralel

Cristian-Sima-1

Am încercat de multe ori să-mi imaginez cum se articulează în mintea artistului vizual universul propriu de forme, acele reprezentări ce aşteaptă, într-o stare latentă să iasă la un moment dat la lumină, când le vine timpul, pe suportul şi tehnica propice fiecăreia dintre ele.
Artistul e un plăsmuitor de universuri paralele, legate prin fire subtile de lumea reală, influenţate de ea, dar în acelaşi timp despărţite de această lume a materiei, perceptibilă prin simţurile comune. Prin urmare, artistul pluteşte cumva, suspendat, între realitatea trecătoare existenţei sale şi o altă realitate ce se generează continuu în imaginaţia şi din trăirea sa, o realitate mai durabilă datorită punerii ei în operă.
Fără îndoială, moştenirea culturală a fiecăruia, imaginile stocate de-a lungul timpului în memorie, precum şi felul fiecăruia de a înţelege şi de a percepe universul înconjutător contribuie decisiv la alcătuirea corpusului de imagini care-l defineşte ca artist.
Există artişti vizuali puternic ancoraţi în prezent şi alţii care călătoresc continuu înapoi în timp, „(re)trăind” epoci pe care le cunosc din surse livreşti sau din imagini vizuale plăsmuite de înaintaşii lor artişti în diferite spaţii şi locuri.
Am considerat necesar acest preambul la un comentariu despre arta lui Cristian Sima, artist din Râmnicu Vâlcea, pe care l-aş încadra fără nici o ezitare în a doua categorie: cea a plasticienilor care refuză imediatul, prezentul, cântecele de sirenă ale momentului, spre a se transporta în alt timp şi în acele spaţii imaginare pe care le alcătuieşte trăirea sa.
Cristian Sima e un artist cu preocupări multiple, interesat să experimenteze mereu alte formule stilistice, alte tehnici sau forme de expresie, fără a se cantona în vreuna dintre ele. Într-un cuvânt, se mişcă liber, fără angoase sau (auto)constrângeri, descătuşat de grija de a aparţine vreunui trend. Lucrează cu aceeaşi dăruire şi bidimensional (pictură, grafică) şi tridimensional (obiect decorativ sau plastic), folosindu-se de materiale precum lemnul sau ceramica, în funcţie de ideea sau mesajul ce trebuie exprimat.
Preocuparea constantă, vizibilă deîndată, a lui Cristian Sima e îndreptată către om şi condiţia umană. De aceea, majoritatea lucrărilor pe care le semnează, indiferent de tehnica aleasă spre a-şi aduce la viaţă viziunea, au în centrul lor un personaj sau o compoziţie cu personaje surprinse în gesturi şi atitudini mai puţin comune. Cristian Sima operează o selecţie riguroasă a ipostazelor, urmând calea unui vis pe care-l vizualizează continuu, parcă, astfel încât personajele sale dobândesc personalitate şi o viaţă proprie, în relaţie de interdeterminare cu atmosfera pe care o generează şi din care, în acelaşi timp, iau naştere. Onirismul, fantasticul, funambulescul, dar şi spiritul ludic sunt prezente în aceste compoziţii, fiind de fapt „ingredientele” lor principale. Personajele lui Cristian Sima refuză staticul, se află într-o continuă mişcare şi transformare, comunică aproape organic între ele – poate de aceea anatomiile lor stilizate se suprapun sau se contopesc. Unii dintre muzicienii săi sunt reprezentaţi în plină mişcare, performând, dar le lipseşte capul, pentru ca atenţia privitorului să fie atrasă către gestică şi atitudine. Chiar şi când sunt surprinse în atitudini statice, personajele lui Cristian Sima sugrează o mişcare interioară. Acţiunile bine dirijate ale fiinţelor plăsmuite de artist au loc într-o lume atemporală, aşa cum este cea a visului şi, de aceea, în universul său de imagini, în lumea sa paralelă, orice devine posibil, dacă urmează firul imaginării.
Aş defini ca „barocă” pictura şi grafica lui Cristian Sima, dacă n-aş observa şi influenţe venite dinspre renaştere şi manierism. Bogăţia detaliilor, abundenţa mişcării, dezvoltările pe verticală şi orizontală ale compoziţiilor sale ne trimit spre vivacitatea stilului baroc, dar fizionomiile personajelor vin mai degrabă din epoca renaşterii. Într-o autentică sinteză contemporană şi postmodernă, artistul selectează ceea ce i se potriveşte şi ceea ce corespunde viziunii sale. Nici subiectele religioase nu lipsesc din lucrările pe care le semnează, ele fiind tratate în acelaşi spirit descătuşat de constrângeri, dar cu grija ca mesajul să le rămână nealterat. Şi ca în arta oricărui plastician preocupat de condiţia umană, autoportretul se insinuează subtil, conştientizat sau nu, printre fizionomiile reprezentate.
Una dintre funcţiile artei este şi cea terapeutică şi cred că Sima o are în vedere. Arta ne poate vindeca de angoase şi de suferinţe, propunându-ne o altă perspectivă asupra lumii, în general, a vieţii, în particular. Universul tragi-comic al acestui pictor şi grafician se constituie într-o invitaţie directă la bucurie a privirii şi la însănătoşire a sufletului.

Luiza BARCAN, critic de artă


Căutați pe site:

Vizitatori unici începând cu 01.05.2015

14570
Traduceți »